Să încep aceeași zi, cu deschis ferestre, bâzâit de muște în balconul cald, ascultat sirene, hurducăieli pe șine, tone de cauciucuri dezlipite de șosea ca un leucoplast infinit, chinuitorul gând că trebuie să mă îmbrac, să plec din mine, să ies în stradă, să fiu atentă, măcar să nu mă calce vreo  mașină, cu oameni vorbind, vorbind, obsesiv despre ei, în numele altor idei, cu-același obicei de-a mă strecura, ca un animal dintr-o altă specie, salvat de câteva însușiri, în special acelea de-a fi dresat și de a ține companie, sau să fac altceva?