Îți amintești acel asfințit, te pregăteai să pleci de la birou când părul ți-a luat foc în fereastră, ai privit în lumină o clipă, cămașa albă subțire ți se împotmolise în aurul care se revărsa în perdea, apoi te-ai întors, ai zâmbit și ai așteptat să prind cadrul perfect. Ți-am trimis fotografiile și apoi le-am șters, nu îmi amintesc acum numele tău, doar culoarea sfâșietor de frumoasă din geam și cum ți se zbătea curelușa genții pe umărul drept.