Pisu a sărit pe masă și s-a așezat pe caiet. Așteaptă să fie certat și dat jos. Se uită în stânga. Pe masă, o bucățică de hârtie. O apucă, o mestecă și o înghite.
Pe-acea hârtie notasem un cuvânt. E-adevărat, foarte scurt.
Si altădată a mâncat, rispind în sus, firimituri ușoare de chipsuri cu sare sau biscuiți dulci. Dar acum m-a surprins.
Îl cert, îl dau jos, iau altă hârtie. Sub impresia depozitării  curioase a dilemei legate de respectivul cuvânt într-o burtă caldă, cu piele roz și blană albă, de motan, îmi notez:
„De cumpărat o busolă, timbre și plicuri”.