În faptul serii, înarmați cu obiective mari, am
plecat șase la vânătoare. Știa Cristi un deal unde se adună căprioare. Ba mai
văzuse și un fazan.
Cum am ajuns, am luat prin surprindere o căprioară care ne-a luat prin surprindere și am ratat, excepție făcând Mugur care, imperturbabil, a executat un shot exemplar.
Până în noapte, am
urcat cu pas moale dealul, trăgând după noi umbre mari.
Un lan rămas peste
vară prinsese în laț câteva raze.
Pe coama dealului,
se înnegreau copaci și un gard. Ne risipisem. Ceilalți erau niște puncte sub
cer.
O amintire recentă,
încă vie, m-a pus pe jar. Cu palmele reci, am căutat cu privirea rotocoale de
oi. Nu se vedeau. Am răsuflat ușurată. Cum să justifici prezența ta noaptea, în
vârf de deal, unui ciobănesc mioritic? Nu aveai cum, erai vinovat.
La picioarele
noastre, de cealaltă parte a dealului, se scurgea Oltul din soare.
În tăcerea imensă,
când ziua murea, s-au apucat să bată departe, în sat, clopotele.
Căprioara: foto de Mugur Pop
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu