„Din momentul în care întreaga omenire va părăsi credința în Dumnezeire (și cred că această perioadă va veni și ea odată și odată, aidoma erelor geologice), concepția despre lume, care mai stă încă în picioare azi, se va prăbuși de la sine, fără să fie nevoie să ne întoarcem la antropofagie, și tot așa și noțiunile etice actuale vor dispărea la rândul lor și va începe o epocă nouă. Oamenii se vor strădui, cu puteri unite, să smulgă vieții tot ce le poate ea oferi, luptând în numele fericirii și plăcerilor hărăzite exclusiv lumii acesteia. O mândrie titanică, divină, va înălța spiritul omenesc, și pe fața pământului va apărea omul- zeu. Atotputernic prin voința și știința cu care este înarmat, el va învinge clipă de clipă natura, de astă dată, însă, definitiv”. „Mândria îl va face să-și dea seama că n-are rost să cârtească împotriva duratei de o clipă a vieții sale, și omul își va iubi astfel semenii fără să aștepte vreo răsplată în ceruri. Dragostea lui se va mulțumi cu limitele unei vieți trecătoare.”

Vedenia diavolului către Ivan Feodorovici

Dostoievski, „Frații Karamazov”, 1880