Prin urechea acului trag fir de tristeţe, aş vrea să-mi cos ochii, să văd adevărul.  

Fărâmiţez în fereastră pâine şi gânduri. Un porumbel tropăie cu tălpile roz. Întunericul învăluie după umeri oraşul. Maşinile trudesc, copacii îşi leagănă vârfurile. Se furişează în casă noaptea. Televizorul orbeşte cotoare lucioase din rafturi. Tatăl lui Chieko şi-a lăsat familia, casa şi magazinul de stofe. S-a retras la un templu de maici. Caută inspiraţie pentru noi schiţe. Chieko vine în vizită, cu cina şi zvon de cireşi înfloriţi. Kawabata imi spune ceva important, ce nu înteleg încă.