Când mă întorceam în București
duminica seara, cu trenul,
se luminau în Triaj
ferestrele.
În jurul mesei vedeam o familie
ușor plictisită, obișnuită
cu modelul farfuriilor
calde.
Când o să fiu mare, visam,
cu fruntea lipită de geam,
o să am o casă,
farfurii
așezate în cerc și încă ceva
atât de personal
ca iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu