Pe drum

Mă striga dimineață ca din gură de șarpe, am ieșit repede, cu ochii umflați de somn, sa nu trezească tot blocul. O văd în parcul de vizavi, se dădea în leagăn cu părul vâlvoi, ridicându-se până la tei înainte și până la zidul de la 150 A înapoi.

M-am încruntat la ea și i-am fluturat mâna că vin, a râs, avea o salopetă cu ciocănitoarea Woody pe fiecare genunchi, ciocănitorile suiau în tei hohotind și se retrăgeau la 150 A făcând cu ochiul.

Am ieșit în răcoare. Pe șosea era întins ca untul soarele, în strat subțire, în copaci străluceau culori, vecinii întindeau umbre lungi pe trotuar.

În grădina japoneză, pițigoii scoteau boabe din păstăile copacilor cu frunze mari ca ferigile. Unii fugeau cu păstaia întreagă în zarzărul de vizavi, unde o decojeau, scârțâind crengile.

Am risipit un nor de vrăbii de pe alee, trecând fredonând ”Grey shirt and tie” ~ So if you want me ~ you better come and find me ~ this time don`t leave it ~ another seven years~ 

O femeie cu părul alb și eșarfă galbenă trece cântând în șoaptă, cu voce subțire, o romanță.

Toamna o ia înainte, cataramele salopetei îi strălucesc, aurind frunzele, o strig: heei, dar mă uită, e departe, o văd aplecată printre straturi, parfumând crizanteme.