O să fie bine

Nu sunt cuvinte destule, doar gâtul pot spune că-i foarte subţire, capul de-o tonă îmi cade pe spate, se-ngroapă în umăr, raţiunea învinge, da, când simţirea îşi termină numărul. O iau de la
capăt:
Vreau să vă spun cum am găsit speranţa de bine în ochii de plastic ai văcuţelor lipite pe raft în bucătărie.

Când am lipit văcuţele, era o lumină de vară târzie,

 înserarea cădea în pahare curate,

timpul aluneca pe ibrice de cupru 

frecate cu sare, lămâie,

 eu eram alta, dar nu de tot, 

căci am lăsat în ochii rotunzi,

pentru-acest  mâine,

 mesaje de bine.