M-am ciobit în munţi. Mi-a sărit cât colo o bucată mare de suflet. Dusă a fost în tăcerea imaculată. E vina mea, ce-am căutat să-mi iau drumuri în spate, să le fac şine spre sine? Doar ştiam că zăpezile sunt de fapt cristale infime de vieţi neîndrăznite..